Prima femeie din Academia Română a făcut valuri la Paris și a fost favorita lui Nicolae Iorga. Anna de Noailles și povestea ei fascinantă VIDEO

Anna de Noailles, cunoscută și sub numele de Ana Elisabeta Brâncoveanu, s-a născut la Paris, în data de 15 noiembrie 1876 și a fost o personalitate marcantă în saloanele mondene pariziene de la începutul secolului al XX-lea.

Originile boierești și viața privilegiată

Familia boierească Brâncoveanu, din care provenea Anna, era o combinație de origini diverse. Mama ei, Raluca Moussourus, era de origine greacă și bulgară, fiica lui Musuruș-pașa, un diplomat turc care a fost ambasadorul Turciei în Londra în anii 1850.

Raluca Moussourus a fost cântăreață și a servit drept muza compozitorului polonez Ignacy Paderewski. Tatăl Annei, Grigore Brâncoveanu, născut Bibescu, a fost adoptat de către marele ban Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent pe linie masculină a voievodului Constantin Brâncoveanu.

Familia a avut trei copii, Anna, sora mai mică Caterina-Elena și fratele mai mare Mihai-Constantin. Toți trei au fost educați acasă, beneficiind de lecții de limba germană, engleză și franceză, precum și de instruire în muzică, artă și literatură.

Copiii au crescut într-un mediu privilegiat și lipsit de griji, petrecând iernile la Paris și verile la reședința lor, Villa Bassaraba, situată în Amphion, în apropierea localității Évian, din Franța.

Când avea Anna 10 ani, Grigore Brâncoveanu a decedat, eveniment nefericit cu care și-a însoțit mama la București pentru înmormântare, aceasta fiind, practic, singura ei vizită în România.

La 19 ani, Anna s-a căsătorit cu contele Mathieu Ferdinand Frederic Pascal de Noailles. Ceremonia de căsătorie a avut loc la vila Bessaraba din Amphion, de pe malul lacului Léman.

Din căsătorie, a rezultat un singur copil, un fiu numit Anne-Jules de Noailles, născut în septembrie 1900 și căruia i-a fost conferit titlul nobiliar de conte.

Cum a ajuns Anna de Noailles să fie prima femeie inclusă în Academia Română

La doi ani după căsătorie, în 1899, Anna de Noailles și-a publicat primele poezii și, în scurt timp, a lansat un volum antologic intitulat Le Cœur innombrable, care a avut un succes remarcabil.

Ea a fost imediat admisă ca membră a Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises, iar Academia Franceză i-a acordat marele premiu pentru literatură.

De asemenea, Anna de Noailles a devenit prima femeie comandor al Legiunii de Onoare, o distincție semnificativă pentru contribuțiile sale în literatură.

Anna de Noailles a fost verișoară cu prinții Emanuel și Anton Bibescu, cunoscuți ca fiind prieteni ai lui Marcel Proust. De asemenea, avea legături de rudenie cu numeroși aristocrați români care locuiau în Paris.

Salonul ei, situat pe Avenue Hoche, a devenit un loc extrem de atractiv pentru cei mai renumiți scriitori francezi ai vremii.

Printre oaspeții săi obișnuiți se numărau mari personalități literare precum Pierre Loti, Francis Jammes, André Gide, Frederic Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, François Mauriac, frații Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel sau Max Jacob.

Toți aceștia veneau foarte des la salonul Annei de Noailles, atrași de atmosfera intelectuală și culturală.

După încheierea Primului Război Mondial, peisajul social parizian s-a schimbat considerabil, iar cariera literară a Annei de Noailles a intrat în umbră, întrucât scena literară era acum dominată de curente precum dadaismul, reprezentat de Tristan Tzara, și avangarda suprarealistă condusă de André Breton.

Cu toate acestea, cu sprijinul și la insistența lui Nicolae Iorga, Anna de Noailles a fost aleasă ca membru de onoare în Academia Română, făcând-o astfel prima femeie care a primit această distincție.